Cheile Samaria (Creta-Grecia)

În sud-vestul insulei Creta, în regiunea care aparţine în prezent Greciei, se află cheile Samaria, adevărate ziduri înalte de piatră ce închid între ele un hău, în care altădată se ascundeau răufăcătorii.

O ravenă adâncă, pe alocuri cu pereţi aproape verticali, despică spectaculos falezele şi munţii înalţi din partea de vest a insulei Creta. Pe o lungime de 18 km, Cheile Samaria şerpuiesc, când mai înguste, când mai late, urmând un traseu cu serpentine şi meandre prin Levká Ori, adică Munţii Albi, ai căror versanţi sclipesc alb în soarele verii, iar iarna sunt îmbrăcaţi în zăpadă.

Chiparoşi, smochini şi leandri cresc în crevasele din pereţii cheilor. Pe alocuri, câte un chiparos matur şi-a întins rădăcinile în fâşia subţire de calcar depusă pe piatră de apa ce se scurge din munţi. Şoimi şi vulturi planează deasupra, iar stoluri de stăncuţe se rotesc asemenea vărtejurilor de fum ale unui incendiu de pădure.

Cheile au fost săpate în timp de râul Tarraíos, care curge paralel cu o falie între Masivul Pachnes spre est şi munţii Gíngilos şi Volakiás spre vest. Iarna, râul se transformă într-un torent vijelios, dar vara seamănă mai degrabă cu un pârâu cristalin.

Timp de secole, cheile erau adăpostul răufăcătorilor şi al celor ce fugeau de eternele vendetta dintre satele Cretei. În anii 1940, aici s-au ascuns gherilele comuniste ce luptau în războiul civil.

Prin frumuseţile peisajului şi posibilitatea drumeţiilor, Cheile Samaria sunt un punct important de atracţie turistică. Cheile se află în parcul naţional Samaria. Aici, pe o distanţă de 13 km, se poate bea numai apă de izvor, ba chiar şi în portul Agia Roumeli apa potabilă provine numai din pâraiele de munte. Abia la ieşirea sudică din parc, pe malul Mării Libiei, se află câteva chioşcuri.

La chei se ajunge prin Xyloskalo, coborand 1000m. Pe primii 2 km coborarea se face pe o poteca in zigzag, protejata de o balustrada de lemn.La aproximativ 8 km in interiorul cheilor se afla satul Samaria, abandonat de locuitorii sai in 1962, cind cheile au fost declarate Parc National.Se crede ca biserica bizantina de aici, Osia Maria,ce contine fresce vechi,este cea care a dat nimele cheilor.Dincolo de satul parasit cheile se ingusteaza , iar falezele ce se inalta chiar din albia raului par a se inchide.In acest culoar ingust si adinc, cerul pare doar o panglica albastra, iar razele soarelui patrund aici doar citeva ore pe zi.Cel mai ingust punct al cheilor se afla la Portile de Fier, descrise pentru prima oara de englezul Robert Pashley care a strabatut cheile calare pe un catar la inceputul sec al XIX-lea.Cu zidurile lor de cel putin 500 m inaltime, Portile de Fier au un aspect impresionant,mai ales cind vintul suiera prin coridorul ingust de piatra.

Intre Portile de Fier si mare, cheile se largesc. Cel mai lung defileu din Europa, Cheile Samaria duc in final pana la litoralul Marii Libiei, partea sudica a Marii Mediterane. Aici te asteapta un satuc cochet, Agios Roumeli, care in trecut a fost loc de popas al piratilor, iar apoi port pentru exportul de lemn de chiparos venit din Egipt. Accesul la el se face doar prin Cheile Samariei ori cu feribotul pe Marea Libiei.Ayia Roumeli este situata pitoresc printre leandrii si maslini, pe locul fostei cetati antice Tarrhia distrusa de un cutremur in anul 66 d.Hr.

Pentru turiştii care nu sunt antrenaţi, nu este recomandată vizitarea defileului, care are o lungime de 17 km, cu diferenţă de nivel de 1200 m. În afară de aceste probleme, nu există şosele de acces, spre Poarta de Fier. În cea mai mare parte a defileului nu se poate utiliza telefonul mobil, pereţii de piatră nepermiţând recepţia undelor. Numai în satul părăsit Samaria, care este situat la mijlocul traseului, există legătură telefonică şi un loc de aterizare pentru elicopter.

Cheile se pot vizita numai între datele de 1 mai şi 31 octombrie putându-se intra între orele 06:00 – 15:00. La intrarea în defileu, din anul 2008 s-a introdus o taxă de vizitare de 5 €. La ieşire din chei, pentru a se evita dispariţia persoanelor, se notează individual turiştii ieşiţi. Ca urmare a două accidente mortale din anul 2005 şi 2008, cauzate de căderi de piatră, se discută că turiştii ar trebui să poarte o cască de protecţie. Căderile de piatră sunt provocate de capre sălbăticite sau de vânt. Iar în vara anul 2007 doi turişti s-au rătăcit, au fost găsiţi morţi după o săptămână.

This entry was posted in Locuri pe care le-am vazut. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s