Pestera Postojna (Slovenia)

Pestera Postojna

Una dintre minunile lumii subterane se afla in Slovenia, o tara mica dar cu multe atractii naturale. Pestera Postojna nu este departe de capitala Ljubljana, la doar 53 km, intr-o imensa regiune carstica, fiind, de fapt, albia subterana a raului Pivka. Prin ce este faimoasa aceasta cavitate atat in lumea speologilor, cat si in randul publicului larg? Bineinteles, prin multitudinea galeriilor sale monumentale, dispuse pe mai multe niveluri, insumand vreo 20 km, care adapostesc formatiuni tipice (stalactite, stalagmite), dar si prin amenajarile si facilitatile turistice, in jurul acestui obiectiv natural inflorind o intreaga industrie (hoteluri, restaurante, magazine etc.).

Deschisa publicului inca din 1819 si electrificata in 1884, aceasta grota este fascinanta inca de la intrare. Mai intai, fiecare vizitator (si sunt sute!) este fotografiat de angajatii pesterii, de-abia la iesire lamurindu-se acest mister (te poti vedea imortalizat pe un panou cu poze, fotografia aoficialaa putand fi achizitionata cu 6 Euro). Apoi, accesul se face cu un trenulet special, cu banchete de doua locuri, in care incap o multime de pasageri, si, la capatul a peste doi kilometri strabatuti prin galeriile stramte, se ajunge intr-o sala vasta, care se umple ochi de lume. Nu aici este punctul terminus, ci locul de adunare a turistilor care sunt impartiti in functie de limba vorbita pentru a fi repartizati cate unui ghid. Drumul prin pestera este de neuitat: grupati sau in sir indian, oamenii strabat pe o alee cimentata, foarte bine intretinuta, dupa ce trec pe podete suspendate (Podul rusesc), cateva dintre cele mai interesante locuri – Grota neagra, Grota paradisului, Sala de dans, Sala concertelor, Sala de iarna – vizionand la tot pasul straniile formatiuni ale lumii din adancuri, al caror farmec este accentuat de lumina proiectoarelor amplasate pretutindeni. Intre bijuteriile carstice de aici se numara Diamantul, o superba stalagmita devenita simbol al pesterii, dupa cum emblematica este Sala concertelor – o uriasa scobitura unde au loc concerte de muzica simfonica, datorita acusticii deosebite a salii somptuoase, cu o suprafata de 3.000 m2 si o inaltime de 50 de metri, putand adaposti 10.000 de persoane. Aici au concertat mari maestri ca Belini si Toscanini.

Interiorul pesterii Postojna este bine conservat din vechime la o temperatura constanta (8-10 grade C), iar modificarile din ratiuni de exploatare turistica nu au afectat, in datele esentiale, bogatia lumii subterane, o lume in care mai traieste faimosul olm sau proteus (Proteus anguinus) – o specie de salamandra de 25 cm lungime, avand caracteristicile unui peste, care este oarba si respira prin branhii externe, putand trai pana la 100 de ani, vietate care a devenit emblema locului, fiind reprodusa pe tricouri, cani, agende si alte suveniruri.

Pestera Postojna are o vechime de milioane de ani, primele urme ale locuirii umane datand din epoca glaciara (Pleistocen). Primele inscriptii pe peretii pesterii ale oamenilor care au ajuns aici odinioara sunt consemnate in veacul al XIIIlea, dar de-abia in 1689 a fost publicata cea dintai descriere a pesterii, continand elemente fantastice, datorata lui Johann Valvasor, pionierul turismului carstic in zona. El a apreciat pestera Postojna ca fiind cea mai mare, mai lunga si mai salbatica dintre pesterile vazute pana atunci. In tinuturile calcaroase din Slovenia mai exista o serie de pesteri valoroase – intre care Skocjan (inclusa de UNESCO pe lista monumentelor naturale), Pivka, Crna, Planinska, Divaska, Krizna etc. Sunt mai mari si mai importante – dar tot  Postojnska Jamaa, cum ii spun slovenii, ramane atractia principala. In ciuda tarifului piperat al biletului de intrare (care fluctueaza in jurul sumei de 20 de Euro), turisti din toate colturile lumii dau navala sa ajunga aici, atrasi de incredibila varietate a speleotemelor,  cand sub forma unor mici ace, atarnand din tavan, cand sub forma unor draperii cu falduri, aconfectionatea de natura de-a lungul timpului, care nu le-a stirbit deloc frumuse – tea. La tot pasul vezi apasaria, apestia, aarboria, afloria si adraperiia din calcar, alcatuind o lume fabuloasa, pe care cu greu o poti uita.     (text  Adina BARANOVSCHI)
 

Vizitarea pesterii dureaza 2 ore jumatate, timp in care se strabat 5,2 km de galerii. 2 km ai sa-i strabati cu mini-trenul din pestera, aproape un kilometru ai sa mergi pe jos, unde ai sa vezi cea mai frumoasa parte a pesterii.

Prima sina de cale ferata din interiorul pesterii a fost construita in 1872. In 1884, vechiul sistem de iluminare (lampi, torte) a fost inlocuit cu lumina electrica, iar in 1967 a fost construita o cale ferata circulara, ceea ce permite ca pana la 14.000 de turisti sa poata vizita zilnic pestera.

Ai sa fii fascinat in aceasta pestera de extraordinara varietate de speleoteme, intr-o mare varietate de culori si forme. Cele mai mici sunt tuburile si stalactitele, iar cele mai mari stalagmitele si gramazile de calcite. Exista diferite culori, in functie de ce amestecuri transporta apa de la suprafata. Spre exemplu, culoarea rosiatica provine de la argila carstica bogata in oxizi de fier, iar nuantele de negru si gri, provin de la oxizii de mangan.

Cele mai vechi speleoteme au mai bine de 500.000 de ani. Acestea se formeaza extrem de incet: 0,1 mm in zece ani, desi unele pot creste si cu 1 mm. Daca acestea sunt sparte, nu mai pot fi inlocuite.

Peşterile Postojna au o lungime de aproape 20 km. Temperatura este constantă, cu o valoare de 8 °C.

Alte pesteri din Slovenia :

Peştera Škocjan

Aceasta se întinde pe 5,8 km. Priveliştea oferită la suprafaţă este aceea a două văi, separate de un pod natural şi peşteră. Dimensiunea holului este probabil cea mai mare din Europa. Râul Reka (cu o lungime de 40 km) parcurge peştera, până la izvorul râului Timav. Peştera Škocjan se află în patrimoniul UNESCO.

Peşterile Pivka şi Crna

Peştera Pivka este mai greu accesibilă, însă aspectul său este mult mai natural decât cel al Crnei. Peretele scobit conduc către adâncul peşterii, care este străbătut de râuri. Spaţiul se închide, însă apa îşi continuă cursul sub roci. Scafandrii au cercetat 400 m din tunelurile inundate, dar cei 2 km care despart peşterile Crna şi Pivka de Peştera Planiska nu au fost încă exploraţi. Peştera Neagră este surprinzătoare nu numai datorită pereţilor negri, ci şi datorită etajării acesteia pe două nivele. Nivelul superior este uscat, pe când cel inferior este străbătut de un râu.

Peştera Planinska

Peştera se află la confluenţa dintre două râuri (Rak şi Pivka) şi prezintă numeroase stalagmite şi stalactite. Galeriile sunt în mare parte inundate şi numai o mică parte din peştera poate fi vizitată. Când nivelul apei scade, partea interioară poate fi vizitată cu barca. Lungimea totală a galeriilor atinge 6 km.

 Mai multe informatii despre pestera, orar si pret : http://www.postojnska-jama.si/it-index

 

This entry was posted in Locuri pe care le-am vazut. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s