2000 de km in Creta

Am ales sa petrec 14 zile in Creta si dupa lungi documentari pe net am ales sa merg pe cont propriu si sa renunt la ofertele agentiilor care ofereau cazare doar in zona Heraklion.
Am mers cu Tarom pana la Atena si din Atena exista 5 curse Aegean zilnice ( mai opereaza si alte companii) catre aeroportul Chania. Din aeroport sa nu fugi catre primul taxi. Distanta pana in oras este de 20 de km, iar o cursa costa 26 de euro. Insa in fata aeroportului este o statie de autobuz catre centru, iar biletul costa 2,5 euro. Autobuzul vine din 45 in 45 de minute (exista afisat orarul in statie), iar conditiile sunt mai mult decat civilizate.
Am ales excelent Chania ca loc de cazare. Pentru mine Chania si Rethimno sunt cele mai pitoresti locuri din Creta – mai ales daca le compari cu Hersonissos sau Heraklion.
In Chania exista zeci de studio-uri de inchiriat dar eu am ales Vranas Studios ( www.vranas.gr ) si chiar nu am regretat. Oricum, marea majoritate se afla asezate pe stradutele din jurul portului vechi si in cateva minute ajungi oriunde vrei in oras.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa iesim in port sa intram in atmosfera de vacanta. Al doilea…sa inchiriem o masina pentru restul vacantei. O masina care , pentru 13 zile, ne-a costat 325 de euro.
Deoarece am stat in Chania nu ne-am organizat un tur de oras si nici nu am apelat la Autobuzul Turistic. Am descoperit orasul usor, usor, in fiecare zi.
Seara Chania devine un loc intr-adevar grecesc, plin de taverne cu muzica live, de baruri si discoteci. Insa pentru cine doreste distractie toata noaptea poate merge in Platanias, o statiune in apropierea orasului (insa in luna septembrie deja se inchisesera toate discotecile).
Plaja din Chania, Nea Chora, nu este deloc spectaculoasa dar este curata si are sezlonguri si umbrelute ( 6 euro/ set).
Pentru plaja iti recomand sa mergi in peninsula Akrotiri, la cateva minute de oras. Drumul catre peninsula il gasesti urmand indicatoarele catre aeroport. Aici exista cateva plaje foarte linistite, curate si pitoresti in care m-am simtit excelent. Intr-una din zile am mers in Kalathas, Livadi si Stavros (pentru a vedea locul in care s-a turnat Zorba Grecu), iar in alta zi am mers in Marathi si Loutraki.
Am revenit in ultimele zile in Loutraki si Kalathas pentru ca sunt excelente.
Am ales pentru inceputul vacantei sa mergem in plaja Elafonissi, una dintre minunile insulei. Distanta din Chania pina la plaja este de 75 de km ce se parcurg cam intr-o ora si jumatate. Iti sugerez sa te uiti atent pe harta si sa mergi pe drumul catre Elos – Elafonissi pentru a vedea Pestera Agia Sofia si minunate chei de aici si sa te intorci catre Falassarna – Kissamos pentru a vedea Manastirea Chrissoskalissas si plaja din Falassarna. Plaja Elafonissi este incredibila. Insula Elafonissi este legata de Creta prin niste fasii de nisip cu nuante de roz, care impreuna cu verdele si albastrul marii creeaza o atmosfera aproape selenara. In mare parte, intre insule, apa are 10-30 cm, lucru de care profita toati vizitatorii pentru a face plimbari….pe apa.
O poteca te va duce pe partea cealalta a plajei principale unde se afla o alta plaja, cu nisip alb, unde se poate face snorkeling. Plaja este cu nisip foarte fin, exista zona pentru sezlong si umbreluta, bar pe plaja si taverne unde se poate manca. Dar te poti instala cu propriul prosop fara probleme pentru ca plaja este enorm de mare.
Un alt loc pe care nu trebuie sa il rateze nimeni este Balos. In Balos se poare ajunge cu masina sau cu o croaziera catre Gramvousa si Balos. Daca intrebi pe oricine (mai ales pe cei de la care inchiriezi masina) daca poti ajunge pe cont propriu acolo iti vor spune ca nu. Am citit si am aflat ca drumul este destul de prost si ar trebui sa lasi masina la o oarecare distanta si sa faci o plimbare montana pana la plaja. Eu am ales croaziera care porneste din portul Kissamos si costa 22 de euro/ pers. Atentie! Ultimul vapor pleaca la 10.15. Prima oprire este in Gramvousa pentru plaja si vizita la fortificatia de pe insula. O oprire placuta, iar belvederile de sus, de la fortificatie, catre Balos si catre zona inconjuratoare este super.
Dupa aproape 2 ore am plecat catre Balos care se afla la 10 minute distanta. Chiar daca vazusem imagini pe toate calendarele si souvenir-urile, chiar daca privisem plaja de la inaltimea fortificatiei, ceea ce am simtit cand am pus piciorul pe plaja nu pot exprima. La fel ca la Elafonissi, plaja din Balos s-a format prin unirea a doua insule. Aceiasi apa mica, turcoaz, acelasi cadru muntos, aceleasi plimbari …pe apa. Balos este un alt loc obligatoriu de vizitat cand mergi in vacanta in Creta.
Vaporul se intoarce in portul din Kissamos in jurul orei 17.30
Fiind foarte aproape de Rethimno am avut ocazia sa petrec acolo o zi intreaga, sa surprind si seara orasul si transformarea lui dintr-un loc turistic in cel mai frumos oras cretan. Primul loc spre care se indreapa toti turistii este Fortezza, fortificatia venetiana ce se afla parca suspendata deasupra orasului. Se plateste taxa de intrare dar merita sa vizitezi acest loc pentru ca s-a pastrat destul de bine, iar privelistile catre mare si oras sunt spectaculoase. Apoi am mers in orasul vechi pentru a vizita Fantana Rimondi, Poarta venetiana, Lotzia si ..desigur portul care este astazi folosit doar pentru ambarcatiunile mici ale pescarilor. Daca as povesti despre oras, m-as repeta cu povestirile despre Chania, dar orasele sunt diferite si asta o simti doar cand te plimbi pe stradutele inguste din jurul portului. La a doua vizita in Rethimno, fiind sambata, am prins si o parada prin oras care a fascinat toti turistii.
O seara petrecuta in Chania sau Rethimno nu se poate compara nici cu un sejur intreg petrecut in partea mult mai turistica a insulei – Heraklion.
Intr-o alta zi am decis sa petrec o zi in Georgioupoli, mare statiune promovata in Creta. Pana sa ajung in statiune am mers sa vizitez Lacul Kourna, singurul lac cu apa dulce din insula. Este un loc retras, la 4 km de Georioupoli, cu plaja amenajata, iar doritorii pot face plimbari cu hidrobicicleta pe lac. Mie mi-a placut zona dar nu inteleg de ce sa stai la plaja aici cand marea este atat de aproape.
Dupa o ora petrecuta aici ne-am indreptat catre plaja atat de cautata din statiune. Eu nu am gasit nimic spectaculos aici. Un fel de Eforie Sud, mai lunga, mult mai lunga. Intrarea in mare este foarte lina si am tot inaintat curios fiind sa vad unde se adanceste apa, dar am obosit la un moment dat asa ca nu am mai aflat. Este o plaja curata, dar atat. Cei care aleg sa stea in aceasta statiune pot spune ca si-au ratat vacanta. Spre norocul lor erau doua statii de autobuz pe drumul principal, statii care erau pline tot timpul. Drept dovada ca toti incercau sa fuga de acolo.
Totusi…. este foarte frumoasa Biserica Agia Nikolaos, amplasata pe o insulita aproape de plaja, la care se poate ajunge mergand pe un dig. Si se mai poate petrece o ora alegand sa te plimbi cu caiacul sau cu hidrobicicleta pe Turtle River pentru a admira natura.
Asa ca am fugit repede de aici, dupa o singura baie si ne-am indreptat catre Preveli, o alta minune promovata de catre ghidurile turistice. Asa zisa minune a plajei este faptul ca este impartita in doua de un rau ce se varsa in mare. Te asigur ca fotografiile din ghiduri ofera cadre pe care nu le vei gasi acolo. Nu m-a impresionat deloc nici aceasta plaja asa ca am mers mai departe in Plakias…alt loc despre care citisem ca este preferat de turisti. Intr-adevar, zeci de autocare, sute de turisti dar nici o minune. Mai ales ca cele 5 plaje din zona Plakias erau destul de murdare si pline de pietre. Nu am avut curiozitatea sa aflu cum este in apa. Am baut o bere, am incercat sa gasesc ceva spectaculos si am plecat mai departe catre Frangokastelo. Ei da, un loc frumos, plin de legende, un castel care s-a pastrat destul de bine si o plaja, si ea strabatuta de un rau, curata si foarte pitoreasca. Intrarea in fortificatie costa 1 euro si chiar merita, chiar daca nu sunt multe de vizitat in interior. Eu am reusit sa fac niste fotografii foarte frumoase si am incercat sa simt in jurul meu prezenta celor care au fost ucisi aici de catre turci si ale caror suflete se spune ca se intorc intr-una din zilele anului in cetate.
Aici am ramas la plaja si am simtit din nou, in sfarsit, ca sunt in Grecia. Spre seara am plecat catre Chora Sfakion care este un loc pe care il poti vizita si daca alegi sa strabati Cheile Samariei. La sfarsitul cheilor ajungi in Agia Roumeli si de aici iei vaporul pina in Sfakion unde te asteapta un autobuz pentru a te intoarce in Chania.
Chora Sfakion este un micut sat de pescari, foarte pitoresc, ce detine un port pentru ambarcatiuni mici in jurul caruia sunt mai multe taverne linistite. Dupa ce pleaca turistii care isi trag sufletul aici dupa lungul drum prin Samaria, oraselul redevine linistit.
Si daca tot am vorbit de Cheile Samariei am sa spun ca merita si nu merita facute. Poate pentru cei care au mult zile de petrecut in insula isi permit sa mearga o zi in chei. Sau iubitorii drumetiilor montane. In Creta caldura este uneori insuportabila si este greu sa strabati 14 km. Nu ofera mai mult decat orice plimbare montana. Poate mai putin. In plimbarile montane turistii se bucura de belvederi. In chei nu ai parte de asa ceva, decat spre sfarsitul lor cand esti prea obosit ca sa te mai bucuri. Eu nu recomand acest traseu. Este vorba din nou despre turism si promovare. Nimic mai mult. Dar asta tine de voi si de timpul vostru. Cei care totusi vor sa le faca vor ajunge in Omalos (excursia costa 11 euro din Chania). De aici strabat 14 km pana la iesirea in Agia Roumeli. Platesc 9 euro pentru vaporasul ce ii va duce in Sfakion.
Am decis sa plecam pentru cateva zile in partea de est a insulei pentru a vizita cat mai multe atractii de aici. Citisem, ma documentasem si erau multe de vazut. Asa ca ne trebuiau mai multe zile pentru ca nu ne permiteam sa parcurgem drumul Chania – Heraklion de mai multe ori.
Am plecat catre Matala, plaja preferata a hipiotilor inca din anii 60. Ii vei gasi si astazi aici dar nu deranjeaza pe nimeni. Plaja este spectaculoasa datorita grotelor ce au adapostit candva un cimitir roman. Grotele se pot vizita (fara a plati o taxa de intrare) si va asigur ca sunt destul de interesante, iar de aici, de sus, plaja se vede cu totul altfel. Ca si plaja, cu toate ca este foarte turistica, este destul e linistita, curata si pitoreasca. Exista si sezlonguri si umbrelute dar majoritatea prefera sa intre in atmosfera hipiota si se aseaza direct pe prosop. Intrarea in apa este putin dificila datorita bolovanilor plini de alge, dar odata depasita zona, apa este cristal. Este plaja in care am vazut cei mai multi pesti, tocmai datorita acestor bolovani, probabil.
Este o plaja pe care trebuie sa o vezi obligatoriu atunci cand mergi in Creta. Dupa cateva ore bune petrecute aici am plecat catre Heraklion. In drum am vizitat Phaistos, al doilea site arheologic ca importanta din Creta, dupa Knossos. Locul in care este amplasat site-ul, faptul ca a fost conservat destul de bine dupa atatia ani, magazinul de souvenir-uri si terasa din incinta site-ului te vor face sa nu regreti ca te-ai oprit aici.
Recunosc ca nu am avut timpul necesar (si nici prea mare curiozitate) sa vizitez centrul orasului Heraklion. Asa incat am sa vorbesc doar despre parerea pea asupra plajelor. Urate. Absolut nimic din ce are Grecia (sau mai bine spus, insule grecesti) de oferit. Daca imi doresc o plaja intinsa plina de hoteluri de magazine care vand colace, rochii si tricouri de 2 lei, pot merge linistit pe plaja de la Marea Neagra. Cine merge in Heraklion – Hersonissos si nu se misca de aici in excursii optionale ( care ma indoiesc sa includa Balos si Elafonissi…din partea de vest), nu fac asta decat sa se laude in fata rudelor ca au fost in Grecia. Cine a fost cazat in zona va rog sa ma contrazica si sa imi povesteasca despre plaje. Am sa revin si asupra faptului ca tot ce scriu este o parere personala si ca oricat te-ai plimba in Creta este imposibil sa cuprinzi tot in 14 zile. Sunt sigur ca mi-au scapat lucruri minunate nevazute, dar din toate cautarile mele pe net acestea nu se aflau in Heraklion.
Pana si acel minunata site de la Knossos are un mare semn de intrebare datorita faptului ca a fost construit dupa imaginatia lui Sir Arthur Evans. Este foarte controversata aceasta reconstructie a site-ului si va spun sincer ca m-a impresionat mult mai mult Phaisos decat Knossos. Din nou vorbin de turism si de promovare. M-am simtit ca intr-un parc de distractii si ma asteptam sa apara Donald Ratoiul de undeva de dupa ziduri. Noroc ca am vizitat site-ul spre ora inchiderii si nu am avut prea mult timp de zabovit pe acolo. Knossos a devenit celebru pentru ca este linaga celabra statiune Heraklion si cu ce poti pacali lumea mai bine decat cu 3 pietre vopsite dupa mintea unui individ ?!!
Si uite asa am ajuns in alta statiune celebra Agios Nikolaos in care am si ramas peste noapte pentru ca auzisem ca seara statiunea devine si mai atragatoare. Insa pe mine nu m-a impresionat cu nimic orasul nici ziua nici noaptea. A! Poate preturile mari practicate in taverne. Si daca o sa ramana de neuitat acea seara asta o sa fie datorita unei indigestii a prietenei dupa ce a mancat niste peste dubios. Dar asa sunt statiunile foarte cautate si atat de turistice. Desigur nu pot spune ca este un oras urat, dar daca cineva incearca sa faca orice comparatie intre partea de est si cea de vest a insulei, pe mine nu o sa ma convinga. Asa ca , dupa ce nu am descoperit nimic (nici macar de fotografiat) in Agios Nikolaos, am decis sa nu mai urcam catre Elounda, pentru a nu mai avea si alte dezamagiri si am pornit dimineata catre plaja Vai, singurul loc (cica) din Europa in care palmierii cresc in salbaticie. Drumul pina la plaja este ok, chiar daca citisem ca este un drum greoi , de munte. Plaja este intr-adevar spectaculoasa. Si datorita palmierilor si datorita asezarii si poate cel mai important datorita turistilor care, pe toate plajele in care am fost, se poarta civilizat. A fost un rasfat sa stau acele ore pe plaja din Vai. Nisip fin, apa foarte curata si calda, liniste si privelisti incantatoare. De pe plaja porneste o scara de lemn pe care nu ai cum sa nu o vezi. Trebuie sa o urci ca sa ajungi intr-un punct de belvedere asupra zonei de unde poti surprinde fotografii excelente. De aici se vede si plaja alaturata, mult mai putin turistica dar la fel de spectaculoasa.
Din Vai am plecat direct catre Chania, acasa )). Chair simteam ca ma intorc acasa. Am ajuns destul de tarziu tinand cont ca am strabatut insula de la est la vest. Am mai facut mici opriri pe partea de sud a insulei, mult mai putin turistica, dar pe care nu o recomand pentru petrecerea sejurului. Sunt sate mici, cu cateva taverne, linistite si placute, dar care nu ofera plaje deosebite. Totusi am intalniti grupuri e nemti, italieni si francezi care erau cazati acolo si care veneau de ani buni in aceasta parte a Cretei. Deci.. depinde de gusturi.
Un alt loc foarte frumos este Manastirea Arkadi, asezata undeva langa Rethimno. Locul, intre munti, este foarte pitoresc. Biserica arata foarte bine, iar curtea este plina de flori. Si istoria este una frumoasa.

Posted in Locuri pe care le-am vazut | Leave a comment

Oaza SIWA – Egipt

 

Oaza Siwa  (denumirea provenind din limba berbera „pasare de prada, protectorul zeului Amoun Ra”) este o oaza localizata in NV Egiptului intre depresiunea Qattara si Marea de Nisip egipteana din desertul Libian, la 50 km de granita cu Libia si la 560 km de Cairo. Oaza are 23000 locuitori, in majoritate etnici berberi vorbind o limba distincta cunoscuta sub numele de taSiwit. Faima oazei provine de la Oracolul lui Amoun, ale carui ruine sunt un punct de atractie pentru turistii din lumea larga.
Viata locala – Siwa poseda un patrimoniu cultural bogat si distinct de cel egiptean. Descendenti ai berberilor (populatia originara a tuturor oazelor din Nordul Africii), localnicii isi pastreaza cu sfintenie limba, portul, uneltele, traditiile si obiceiurile, fiind unici intre populatiile Desertului de Vest. Siwanii pot vorbi araba insa isi folosesc dialectul atunci cand comunica intre ei. Artizanatul oazei este si el unic, in Siwa aceasta indeletnicire lasata in seama femeilor a atins o inimaginabila perfectiune, fiind un motiv de mandrie intre familii.  De o remarcabila frumusete sunt dantelurile, cosurile colorate, uimitoarele bijuterii de argint, bijuteriile si accesoriile impletite din margele, toate reprezentand simboluri ale statutului marital, amulete ale fertilitati sau icoane rituale.
Siwa este renumita pentru curmalele si maslinele sale, uleiul extravirgin de masline fiind unul din cele mai populare produse ale oazei atat in Egipt cat si in strainatate. De asemenea, oaza este cel mai important furnizor de apa potabila (imbuteliata) a Egiptului, multe din apele minerale existente pe piata avandu-si sursa aici (ex apa minerala Siwa, apa minerala Hayat).
De milenii Siwanii si-au construit locuintele din Kershef un material care confera cladirilor in afara aspectului natural, o izolatie perfecta si un confort termic ridicat (iarna caldura si vara racoare). Din pacate, in ultimele decenii cimentul a devenit materialul de constructie preferat datorita costului sau redus chiar daca este extrem de nepotrivit climatului desertic cu temperaturi extreme (fiind un slab termoizolant).Utilizarea cimentului in constructii atrage dupa sine consum ridicat de energie electrica(prin folosirea aparatelor de incalzit sau racit aerul) si poluarea adiacenta. Din acest motiv,  autoritatile incurajeaza folosirea kershefului ca material de constructie si Grupul de Initiativa pentru Dezvoltarea Oazei sustine puternic pastrarea stilului ecologic in noile proiecte de constructie. 
El Beit El Siwi (Casa Siwana) este micul muzeu de arta populara al oazei. Construit in stilul local specific cu materiale naturale, muzeul adaposteste  exponate interesante eflectand traditiile zonei: unelte, accesorii bogat ornamentate, bijuterii, instrumente muzicale, cosuri si ceramica siwana.

Istorie – Desi este bine stiut faptul ca oaza exista din cel putin mileniul 10 i.e.n, izvoarele vechi nu consemneaza nimic despre aceasta in timpul Egiptului antic; nu s-au descoperit monumente nici din perioada Vechiului Regat nici din cea a Noului Regat ori a Regatului de Mijloc, existand probabilitatea colonizarii sale in timpul lui RamsesII.  Primele dovezi ale legaturii sale cu Egiptul antic apar din Dinastia 26 cand s-a construit o necropola utilizata pe toata perioada romana.
Grecii stabiliti in Cyrene (Libia) au intrat in contact cu oaza si Oracolul ei in aceeasi perioada (sec 7 i.e.n). Multi conducatori ai lumii antice veneau aici pentru a consulta oracolul inainte de a lua decizii importante.
Se spune ca regele persan Cambysses a fost atat de furios pe prevestirile oracolului incat a trimis o armata de 50.000 oameni sa il distruga insa aceasta nu a mai ajuns la destinatie fiind inghitita de dunele miscatoare ale Desertului de Vest. Astazi, compania Land Rover si guvernul egiptean sponsorizeaza cautarea ramasitelor armatei persane disparute in perioada antica . Inaintea campaniei sale de cucerire a Persiei, Alexandru Cel Mare, insotit de cativa comandanti a venit la Oracol unde i s-a confirmat atat originea divina (descendenta din Zeus) cat si pozitia de faraon al Egiptului. 
Drumul sau pana in oaza nu a fost lipsit de peripetii (caravana s-a pierdut, au ramas fara apa si au fost prinsi intr-o neobisnuita furtuna de nisip) dar in final au ajuns , urmarind pasarile care traversau desertul. Mai tarziu, in perioada cuceririi romane oaza a fost transformata intr-un loc de exil.
Crestinismul trebuie sa fi intalnit multa rezistenta aici si, in ciuda unor teorii care afirma ca templul lui Amoun a fost transformat in biserica, majoritatea surselor istorice infirma aceasta ipoteza. Desigur, multi preoti precrestini au fost exilati aici insa lipsa oricarei urme arheologice indica faptul ca acestia  nu au reusit sa isi impuna ideile religioase.
In anul 708 e.n Siwanii au rezistat primului atac al armatei islamice, si apoi urmatoarelor, astfel incat se presupune ca acestia nu au putut fi convertiti la Islam decat abia in sec 12 cand in oaza s-au instalat mai multe familii de arabi venite din peninsula. Un manuscris local mentiona in 1203 numai sapte familii (un total de 40 barbati), un declin demografic cauzat de atacurile constante ale beduinilor din vecinatate si ale arabilor. In ideea de a-si gasi o asezare mai rezistenta populatia s-a mutat din anticul oras Aghurmi (orasul Oracolului) intr-un oras fortificat cu doar trei porti (Shali). Curand oaza se repopulase cu 600 suflete.

Primul european modern care a vizitat oaza a fost englezul  William George Browne, care a venit in 1792 in dorinta de a vedea Oracolul. El a insotit o caravana deghizat fiind in arab, insa a fost descoperit si a ramas inchis pentru a evita problemele cu localnicii. In a patra zi a vizitei sale i-a fost permis sa se aventureze afara si sa vada templul mult visat insa a fost dezamagit de dimensiunile reduse ale acestuia.             

Mai tarziu, germanul Frederick Hornemann a sosit in oaza deghizat in arab si insotind, din nou, o caravana. El a reusit sa-i pacaleasca pe localnici timp de opt zile, dupa care a fost descoperit si alungat in desert. A supravietuit, insa asistentul sau arab a fugit dupa ce l-a jefuit de artefacte, specimene de minerale si notele expeditiei.

Siwa a fost oficial adaugata Egiptului de Mohammed Ali in 1819 insa guvernarea sa a fost tensionata si marcata de numeroase revolte.
Oaza a fost scena unor lupte in cele doua razboaie mondiale  fiind ocupata atat de germani cat si de britanici. Siwa are numeroase lacuri sarate, cel mai mare fiind renumitul AL Zaytun, urmat de Sheyata la 35 km in SV oazei. 

Minuni naturale


Baia Cleopatrei
, denumita si „Izvorul Soarelui”  este un izvor natural ce i-a fermecat pe vizitatori din timpuri imemoriale. Herodot relata in istoriile sale despre apele minerale care in noptile reci pareau sa dea in clocot incalzind trupurile calatorilor obositi iar in arsita zilei le racorea pielea incinsa de soare.
Abou Sherouf –una din cele mai mari piscine ale oazei este inconjurata de palmieri si ofera cele mai pitoresti imagini si memorabile apusuri de soare.
Ein Fatnas (un izvor sulfuros aflat la 70 km de Siwa), Padurea fosilizata, Bir Wahed –toate putand fi vizitate in cadrul unui safari care cuprinde si oazele Al Arg si Al Bahrain.
 
 Atractii
Templul Oracolului 
este situat pe stanca din Aghurmi. Oracolul din Siwa era considerat unul din cele 6 cele mai influente ale lumii antice. Se presupune ca el a fost infiintat in cadrul vechiului templu dedicat lui Amoun Ra. Oracolul a devenit renumit pentru vizita lui Alexandru Cel Mare (331 i.e.n), caruia i-a dat un imbold in campania sa de cucerire a lumii antice, reusind ceea ce altii nu ar fi indraznit vreodata sa viseze. Ulterior, Alexandru a cerut sa fie inmormantat la Siwa, dorinta care insa nu i-a fost indeplinita. Impactul ruinelor asupra vizitatorului modern este ciudat si totodata fascinant . De departe templul se ridica asemeni unei insule albe intr-o mare de palmieri, intampinand vizitatorul cu un zid parca plutind deasupra sa. Odata ajunsi langa zidurile sale peisajele care se desfasoara in fata ochilor sunt fabuloase complementand dimensiunile reduse si simplitatea templului .
Umm Ubaydah (cunoscut sub numele de Templul lui Amoun) este cel de-al doilea templu inchinat zeului egiptean Amoun-Ra (primul fiind Templul Oracolului). Primul templu a fost ridicat in timpul Dinastiei 26 iar al doilea in timpul Dinastiei 39 ambele fiind legate intre ele (asemeni templelor Karnak si Luxor legate prin aleea sfincsilor) . Templele erau parte a ritualului ce privea activitatea Marelui Oracol.
Satul Aghurmi – este o citadela abandonata asezata pe un platou cu vedere la mare si la padurea de palmieri. Aghurmi, casa celebrului templu al Oracolului, a fost vechiul centru al oazei Siwa. Declinul sau a inceput in perioada romana iar in sec 13 a incetat sa mai existe datorita relocarii populatiei in interiorul zidurilor vechiului Shali.
Fortareata Shali  domina atmosfera orasului Siwa, ruinele sale profilandu-se pe cerul albastru deasupra celorlate constructii.  Potrivit scrierilor locale, fortareata a fost construita de localnici in 1203 e.n pentru a proteja ce mai ramasese din populatie in urma atacurilor triburilor beduine. Ca material de constructie s-a folosit „kershef” un amestec de mal, nisip si sare uscata la soare-colectata din lacurile sarate ale oazei. Acest tip de „chirpici” era utilizat in combinatie cu trunchiurile de palmier pentru constructia tavanelor. In secolul 19 populatia a inceput sa se mute in afara zidurilor fortaretei iar ultimii ocupanti ai acesteia au fost fortati sa o paraseasca in 1926 ca urmare a unor neobisnuite ploi torentiale care au distrus o mare parte din zidarie. Astazi, ruinele stau marturie a ingeniozitatii Siwanilor si ofera vizitatorilor o minunata priveliste de pe terasele sale supraetajate.
Gabal El Mawta (Muntele mortilor) este mai curand un deal inalt din calcar in care Siwanii si-au inmormantat familiile timp de 2000 ani. Muntele pare perforat de morminte  din perioada romana (700) si din perioada Dinastiei 26. Majoritatea mormintelor apartineau familiilor si erau aranjate dupa aceleasi criterii ca peste tot in Egiptul antic. Mormintele mari erau prevazute cu camere pentru efectuarea ceremoniilor in timp ce mormintele mici aveau doar camerele mortuare, ceremoniile tinandu-se in afara lor. Mormintele datand din vremea Dinastiei 26 contin picturi murale foarte bine pastrate.Aproape 90% din necropola a ramas neexplorata in ciuda catorva acte de vandalism si hotie inregistrate.  In vremuri de restriste localnicii se adaposteau aici (asa cum s-a intamplat in cel de-al Doilea Razboi Mondial). Varful muntelui ofera o panorama fantastica. Cele mai frumoase morminte sunt: Mormantul lui Si-Amon, mormantul lui Misu-Isis si mormantul lui Niperpathot.

Disputatul mormant al lui Alexandru Cel Mare
Cand Alexandru a murit in Babel in 323 i.e.n, Ptolemeu, guvernatorul Egiptului a preluat corpul acestuia directionand procesiunea la Memphis (capitala de atunci a Egiptului) unde il astepta un mormant luxos din aur si bronz. Douazeci de ani mai tarziu, cand capitala a fost mutata la Alexandria, corpul marelui macedonean a fost transferat acolo intr-un mormant special pregatit. Din pacate insa urma acestuia s-a pierdut in perioada romana cand imparatul crestin Teodosiu a interzis existenta altor temple si monumente de religie „pagana”. Astazi se speculeaza ca trupul lui Alexandru ar fi fost ingropat in cele din urma in Siwa, potrivit dorintei sale. Un adept al acestei teorii este si arheologul grec Liana Souvaltzi care in 1991 anunta descoperirea mormantului lui Alexandru. Ulterior arheologii au ajuns la concluzia ca ar fi vorba despre mormantul unui general al marelui Alexandru iar lucrarile s-au sistat fara insa a se stabili cu exactitate daca ipoteza initiala se verifica sau nu.  Ruinele presupusului mormant se afla la 15 km vest de Oracol si dateaza din sec 1 i.e.n fiind singurul monument construit in stil doric. Avand o inaltime de 6 m si o lungime de 16 m, constructia pare sa se fi prabusit in timpul unui cutremur.
Insula Fatnas –care intre timp a devenit o peninsula – se afla la 10 m in Birket Siwa si este acoperita de palmieri cu exceptia unei bai circulare de unde se pot admira fascinante apusuri de soare

Must see& do

Vizitarea atractiilor istorice: templul Oracolului, Umm Ubaydah- templul lui Amoun, Aghurmi, Fortareata Shali, Gabal El Mawta, mormantul lui Alexandru, Casa Siwana.
Relaxare in: Insula Fatnas, lacurile Al Zaytun/Sheyata, a nu se rata celebrele apusuri de soare, baile Cleopatrei , Abou Sherouf, Ein Fatnas (un izvor sulfuros aflat la 70 km de Siwa), Padurea fosilizata, Bir Wahed.
Foarte cautate sunt excursiile tip safari in Imensa Mare de Nisip unde se poate admira apusul de soare de pe varful unei dune savurand o ceasca de ceai negru. Aceste excursii includ si o zona unde acum 40 milioane de ani exista Marea Tethys ale carei urme au ramas impregnate in stancile si piatra desertului (fosile de animale marine ). Safari –ul poate include vizite la atractiile naturale (lacuri sarate, izvoare termale)sau istorice ale oazei si petrecerea unei nopti in desert, in corturi, cu cina gatita pe carbuni si un somn adanc sub cerul instelat. 
 
Sursa : www.egiptul.ro
 

 

Posted in Locuri pe care imi doresc sa le vad | Leave a comment

Egypt .. where it all begins

Noul brand al Egiptului a fost lansat in Romania. Pachetele concepute pentru romani au ca scop cresterea numarului de turisti care viziteaza aceasta destinatie din afara Europei, astfel incat, in 3 ani, Egiptul sa devina destinatia noneuropeana preferata a romanilor. De la diversitatea unica de deserturi la statiuni mediteraneene ascunse, de la pelerinaje in locuri crestine la romanticul Aswan, Egiptul isi dezvaluie trecut si prezentul, sub sloganul „Egypt .. .where it all begins”.

Egiptul lanseaza o noua identitate de brand, print-o campanie internationala, in 26 de tari, integrata in mai multe planuri: outdoor, presa, tv si online.Sloganul campaniei porneste de la ideea ca Egiptul a fost mereu si ramane o sursa de inspiratie pentru mari povesti. Acestea au fost exprimate prin formula „Egypt .. where it all begins” (Egipt … unde incepe totul).

Iata un alt clip de promovare a Egiptului, la fel de bine realizat :

Destul de lung ca sa poata intra ca si clip de promovare, dar extraordinar de bine realizat, acest clip video va va purta prin tot Egiptul. Imi dau seama ca mai am atit de multe de vazut in aceasta tara……

“Egiptul este locul unde trecutul se intalneste cu prezentul. Egiptul, un muzeu cu dimensiunea unei tari, ofera un mix eclectic intre trecut si prezent, antic si modern, arta si cultura, mostenire si istorie, sports si divertisment. Pentru a evidentia aceasta dualitate, elementele noii campanii unesc, intr-un mod natural si elegant Egiptul Antic si Egiptul Prezent, transformandu-l in EGIPT – unde incepe totul” (smartfinancial.ro)

Posted in Locuri pe care le-am vazut | 1 Comment

Hallstatt (Austria)

Partea de nord a tinutului Dachstein, cu lacul Hallstatt si oraselul cu acelasi nume, este una din cele mai romantice zone din Austria. Hallstatt este una dintre cele mai vechi asezari a Austriei, situat in centrul tarii cu cea mai veche salina din lume (numele statiunii ‘Hall’ inseamna sare). Urmele arhitecturii din perioada gotica, renastere si baroc pana in perioada moderna sunt doar cateva atuuri ce face din Hallstatt o destinatie speciala. Statiunea se afla la 508 m deasupra nivelului marii, la poalele muntilor Salzberg (Muntele Sarat) alaturi de lacul Hallstaettersee, inconjurat de lantul muntos Dachstein. Din 1997 regiunea Hallstatt – Dachstein – Salzkammergut apartine listei de mostenire culturala Unesco.

 

Hallstatt-Regiunea lacurilor alpine Salzkammergut – este considerat si cel mai frumos orasel din regiunea lacurilor alpine, inscris in lista UNESCO a comorilor culturale ale umanitatii.

Albastrul profund al lacurilor alpine, impunatoare masive muntoase inconjuratoare, fac din acest paradis natural care se numeste o experienta de neuitat. Adevarata perla a regiunii – oraselul Hallstatt, ofera fiecarui vizitator, momente de neuitat, fie ca este vorba de cultura, sport, petrecerea timpului liber sau relaxare
Atractii turistice in Hallstatt: Mina de sare din Hallstatt, muzeul Unesco – comori culturale, pestera Mamutilor si a Ghetarului Dachstein / Obertraun, Biserica Maria Himmelfahrt (deasupra statiunii si se ajunge la ea prin scari vechi din lemn), Capela St.Michael etc. Printre cele mai atractive puncte turistice din zona sunt : pesterile de gheata Dachstein (imaginea splendida a raurilor si cascadelor inghetate).

 

Iubitorii sporturilor de iarna se pot bucura de un complex cu 45 de skilifturi, telecabine, trenuri alpine, 140 km de partii schi excelent intretinute, situate la altitudini cuprinse intre 780 m –2000 m. Coborari si piste pentru toate gradele de dificultate si toate gusturile. Nou in regiune: telescaunele cu 6 locuri Hornspitz Express II si telecabina cu 8 locuri Panorama – Jet Zwieselalm.

Multe publicatii geografice si turistice considera Hallstatt ca cel mai frumos orasel- port pe malul unui lac, din lume. Este asezat deosebit de pitoresc, pe malul de sud-vest al Lacului Hallstattersee, la gura de varsare in lac a raului Muehlbach. Istoria acestui oras este atestata din timpuri preistorice ca un loc important de extragere a “aurului alb al antichitatii si evului mediu: sarea”.

 

Posted in Locuri pe care imi doresc sa le vad | 2 Comments

Cheile Samaria (Creta-Grecia)

În sud-vestul insulei Creta, în regiunea care aparţine în prezent Greciei, se află cheile Samaria, adevărate ziduri înalte de piatră ce închid între ele un hău, în care altădată se ascundeau răufăcătorii.

O ravenă adâncă, pe alocuri cu pereţi aproape verticali, despică spectaculos falezele şi munţii înalţi din partea de vest a insulei Creta. Pe o lungime de 18 km, Cheile Samaria şerpuiesc, când mai înguste, când mai late, urmând un traseu cu serpentine şi meandre prin Levká Ori, adică Munţii Albi, ai căror versanţi sclipesc alb în soarele verii, iar iarna sunt îmbrăcaţi în zăpadă.

Chiparoşi, smochini şi leandri cresc în crevasele din pereţii cheilor. Pe alocuri, câte un chiparos matur şi-a întins rădăcinile în fâşia subţire de calcar depusă pe piatră de apa ce se scurge din munţi. Şoimi şi vulturi planează deasupra, iar stoluri de stăncuţe se rotesc asemenea vărtejurilor de fum ale unui incendiu de pădure.

Cheile au fost săpate în timp de râul Tarraíos, care curge paralel cu o falie între Masivul Pachnes spre est şi munţii Gíngilos şi Volakiás spre vest. Iarna, râul se transformă într-un torent vijelios, dar vara seamănă mai degrabă cu un pârâu cristalin.

Timp de secole, cheile erau adăpostul răufăcătorilor şi al celor ce fugeau de eternele vendetta dintre satele Cretei. În anii 1940, aici s-au ascuns gherilele comuniste ce luptau în războiul civil.

Prin frumuseţile peisajului şi posibilitatea drumeţiilor, Cheile Samaria sunt un punct important de atracţie turistică. Cheile se află în parcul naţional Samaria. Aici, pe o distanţă de 13 km, se poate bea numai apă de izvor, ba chiar şi în portul Agia Roumeli apa potabilă provine numai din pâraiele de munte. Abia la ieşirea sudică din parc, pe malul Mării Libiei, se află câteva chioşcuri.

La chei se ajunge prin Xyloskalo, coborand 1000m. Pe primii 2 km coborarea se face pe o poteca in zigzag, protejata de o balustrada de lemn.La aproximativ 8 km in interiorul cheilor se afla satul Samaria, abandonat de locuitorii sai in 1962, cind cheile au fost declarate Parc National.Se crede ca biserica bizantina de aici, Osia Maria,ce contine fresce vechi,este cea care a dat nimele cheilor.Dincolo de satul parasit cheile se ingusteaza , iar falezele ce se inalta chiar din albia raului par a se inchide.In acest culoar ingust si adinc, cerul pare doar o panglica albastra, iar razele soarelui patrund aici doar citeva ore pe zi.Cel mai ingust punct al cheilor se afla la Portile de Fier, descrise pentru prima oara de englezul Robert Pashley care a strabatut cheile calare pe un catar la inceputul sec al XIX-lea.Cu zidurile lor de cel putin 500 m inaltime, Portile de Fier au un aspect impresionant,mai ales cind vintul suiera prin coridorul ingust de piatra.

Intre Portile de Fier si mare, cheile se largesc. Cel mai lung defileu din Europa, Cheile Samaria duc in final pana la litoralul Marii Libiei, partea sudica a Marii Mediterane. Aici te asteapta un satuc cochet, Agios Roumeli, care in trecut a fost loc de popas al piratilor, iar apoi port pentru exportul de lemn de chiparos venit din Egipt. Accesul la el se face doar prin Cheile Samariei ori cu feribotul pe Marea Libiei.Ayia Roumeli este situata pitoresc printre leandrii si maslini, pe locul fostei cetati antice Tarrhia distrusa de un cutremur in anul 66 d.Hr.

Pentru turiştii care nu sunt antrenaţi, nu este recomandată vizitarea defileului, care are o lungime de 17 km, cu diferenţă de nivel de 1200 m. În afară de aceste probleme, nu există şosele de acces, spre Poarta de Fier. În cea mai mare parte a defileului nu se poate utiliza telefonul mobil, pereţii de piatră nepermiţând recepţia undelor. Numai în satul părăsit Samaria, care este situat la mijlocul traseului, există legătură telefonică şi un loc de aterizare pentru elicopter.

Cheile se pot vizita numai între datele de 1 mai şi 31 octombrie putându-se intra între orele 06:00 – 15:00. La intrarea în defileu, din anul 2008 s-a introdus o taxă de vizitare de 5 €. La ieşire din chei, pentru a se evita dispariţia persoanelor, se notează individual turiştii ieşiţi. Ca urmare a două accidente mortale din anul 2005 şi 2008, cauzate de căderi de piatră, se discută că turiştii ar trebui să poarte o cască de protecţie. Căderile de piatră sunt provocate de capre sălbăticite sau de vânt. Iar în vara anul 2007 doi turişti s-au rătăcit, au fost găsiţi morţi după o săptămână.

Posted in Locuri pe care le-am vazut | Leave a comment

Sovata (Romania)

In perioada studentiei ,ca sa acopar problema banilor, mi-am spus ca nu am sa ies din tara pina nu o vad pe toata. Asa am ajuns sa vad toate statiunile balneo din Romania.Lucru pe care nu am cum sa il regret.Numai ca ,de atunci, majoritatea lor au inceput un proces de degradare. Am sperat ca cineva isi va arata interesul pentru aceste bijuterii ale tarii, pentru care multe tari, vecine sau nu, ne invidiaza. In decursul anilor am revenit intimplator sau nu in majoritatea lor. Nimic nu se schimbase, din contra, starea lor era din ce in ce mai jalnica.

Mi-am petrecut acest sfarsit de iunie, datorita job-ului, in statiunea Sovata.Mi-am luat dupa mine 2 carti,echipamentul pentru jogging si citeva situatii nerezolvate pentru serviciu.Ideea de a petrece o saptamina intr-o statiune in paragina, printre pensionari care se plimba printre niste ruine de hoteluri, ma speria. Nu am citit nici o pagina, am alergat un pic seara in sala de fitness a hotelului, iar treaba pentru serviciu a ramas nerezolvata.
Am descoperit o statiune minunata in care nu am avut timp sa ma plictisesc.

  

Situată la poalele Muntilor Ghiurghiului la o altitudine de 475- 600 m.,Sovata este statiunea al carei renume se datoreaza lacurilor Ursu (46.000 m2), Alunis (9.000 m2), Verde , Negru, Rosu, Mierlei si Serpilor, cu ape clorurate (cu concentratie mare – de la 40 la 250 gr/litru) si sodice, prezentind fenomenul de heliotermie (vara, temperatura apei variaza in functie de acumularea caldurii solare in apa sarata, apa calda fiind protejata de un strat de apa proaspata provenita din raulete, care nu se amesteca cu apa sarata, ci se mentine la suprafata, actionind ca un izolator termic).
 
Format în anul 1875, Lacul Ursu este unic în Europa si unul dintre cele mai mari lacuri sărate helioterme din lume. Vara temperatura Lacului Ursu (18, 4 m adancime) varieza intre 10-20°C la suprafata, 30-40°C la adancimea de 1 m si 40-60°C la adancimea de 1, 5 m. ajungând în timpul verii pană la 40- 50 grade C la o adâncime de 1,5 m.
Accesul in strandul Lacul Ursu este 10/18. Intre orele 13 si 15 nu se poate face baie. Daca alegem sa iesim in acest interval , la intrare suntem nevoiti sa platim o noua taxa de intrare. Taxa este de 20 ron pentru adulti.Dupa ora 16 taxa se micsoreaza la 15 ron.

Putem alege pentru petrecerea zilei lacul Alunis aflat la citeva sute de metrii de Lacul Ursu, unde costul intrarii este mai mic (15 ron). Aici te poti bucura intreaga zi de apa lacului.

Seara va recomand o plimbare in jurul lacului Ursu. Aleea este pavata recent si luminata. Din aleea principala, alte alei ne duc catre lacurile din padure si catre Muntele de Sare.

Lacul Rosu si-a primit numele datorita faptului ca in el traiesc milioane de artemii (artemia salina). Suprafata lacului este de 1600 mp. Lacul Verde are o suprafata de 310 mp. Numele indica reflectarea culorii coronamentelor arboretului pe luciul apei.Fundul acestor lacuri de adincime redusa (1,8 m) este acoperit cu un strat gros de namol cu un continut ridicat de sulfat de fier si calciu. Surplusul de apa se scurge in lacul Ursu.

 
In sezonul de iarnă, in Sovata ,sunt posibilitati pentru practicarea sporturilor de iarna: schi , schi fond – pe pârtia de schi situată la 6 Kmde statiune , dotată cu telescaun.

La doar cativa kilometri, se gaseste si salina de la Praid unde se trateaza diverse boli respiratorii. Turistii care coboara in salina trebuie sa fie bine imbracati, doarece diferenta de temperatura dintre salina si suprafata poate sa atinga, uneori, cateva zeci de grade Celsius. In salina, deseori, turistii pot asculta diferite concerte simfonice ori sa participe la slujbele religioase oficiate in capela subterana, folosita deopotriva de ortodocsi, catolici si protestanti. Tot aici, ei pot practica diferite sporturi, pentru ca aerul sarat este foarte bun pentru tratarea afectiunilor respiratorii.

Tratamentul in salina de la Praid a inceput prin anii ’60,in mina Dozsa Gyotgy. Baza de tratament a fost stramutata in 1980 in Orizontul 50, care se afla la o adancime de 120m de la suprafata. Transportul in mina se face cu autobuze,pe o distanta de 1250m, prin galeria de coasta, de la intrare pina la baza de tratament.In sezonul de vara , numarul persoanelor care viziteaza salina se ridica pina la 2500/3000 de pers/zi.Salile din subteran sunt dotate cu sistem de iluminat, locuri de joaca, o capela ecumenica,bufet,mese de biliard, mese si banci pentru odihna, toate acestea avind menirea de a oferi o recreere cit mai confortabila celor care fac tratamente aici (speleoterapie si climatoterapie). Acestia trebuie sa petreca aici cite patru ore zilnic.

Capela ecumenica a fost sfintita in anul 1993, la hramul Sf Ioan de Nepomuk, iar statuia acestuia a fost sculptata in sare de Szekeres Lajos si dezvelita in anul 1999.

http://www.salinapraid.ro/

Nu ezitati sa petreceti o zi la strandul din Praid cu suprafaţa de 1200 mp. Strandul se  alimentează cu apă sărată dintr-un puţ cu o adâncime de 1200 m. În clădirea ştrandului 28 de văni cu apă încălzită cu efect calmant, aşteaptă clienţii în perioada 1 iunie-15 octombrie pentru cure de 10-14 zile.Intrarea costa 10 ron.
Cazarea se poate face la zecile de pensiuni din zona. Mie mi-a placut in mod deosebit Casa Piratilor , mai ales ca platoul acela cu 3,8 kg de carne este absolut delicios ( 8 persoane nu i-am venit de hac). Nu ezitati sa intrati vis-a-vis , la brutaria Sandor, unde au si o pensiune. Mirosul de paine si cozonac cald va va atrage cu siguranta.

http://www.casapiratilor.ro/praid.html

Pentru iubitorii artei populare este obligatorie o vizita in satul Corund (12 km)

http://www.prefecturahr.ro/cd_hr/romm/3/31/31korond.html

Daca aceste randuri v-au convins, daca vreti sa vedeti sau revedeti acest loc si imprejurimile, va doresc SEJUR PLACUT !

Posted in Locuri pe care le-am vazut | Leave a comment

Balaton (Ungaria)

Stiu ca multi dintre voi ati vizitat Budapesta. Si aveti dreptate… e greu sa gasesti un loc mai frumos. Totusi Ungaria ofera multe alte locuri in care ne putem relaxa. Daca mai punem la socoteala si ospitalitatea cunoscuta a vecinilor nostrii si faptul ca o vacanta in Ungaria costa mai putin decit in Romania (iar serviciile sunt net superioare) , nu avem decit sa punem benzina in masini si haideti sa pornim la drum. Am sa incerc sa va fiu ghid in aceasta excursie imaginara catre Lacul Balaton .

 Lacul Balaton si imprejurimi

"Marea ungară" – aşa este numit lacul aşezat în mijlocul regiunii transdanubiene, întinzându-se pe o lungime de 77 km, cu apa mătăsoasă, de culoare verde-gălbuie, care reprezintă cea mai preţioasă bogăţie naturală a ţării şi cel mai vizitat loc de recreere. Cu o suprafaţă de aproape 600 km2, este cel mai mare lac din Europa, linia malurilor însumează 195 de km, lăţimea sa maximă atinge 14 km, iar adâncimea cea mai mare este de 12,4 m. Atât pe malul sudic, cu apa puţin adâncă, ideală aşadar şi pentru copii, cât şi pe malul nordic, unde fundul lacului se adânceşte brusc, se înşiră nenumăratele ştranduri. Temperatura apei ajunge în timpul verii la 20-26oC, dimineaţă şi seara fiind mai ridicată decât temperatura aerului. Apa şi nămolul mătăsos al lacului are un efect benefic asupra afecţiunilor nervoase, a anemiei şi a extenuării.
Nenumărate staţiuni de odihnă îi aşteaptă pe oaspeţii străini şi autohtoni de-a lungul malurilor lacului.
Să trecem în evidenţă mai întâi staţiunile balneo-climaterice cele mai de seamă de pe malul Nordic al lacului. Din Balatonakarattya până la Keszthely, aproximativ 25 de astfel de staţiuni de recreere alcătuiesc zona de agrement a malului Nordic înconjurat de o cunună de munţi, iar diversitatea atracţiilor aşezărilor aflate mai îndepărtate de mal, într-o regiune cu aspect foarte variat, oferă şi ea programe şi excursii memorabile şi în zilele înnorate.

Vom vizita cea mai mare şi mai veche aşezare de pe malurile lacului Balaton , Keszthely. Aici se gaseste Castelul Festetics cu 101 de camere, cu porţile ornamentate, cu turnul său în stil baroc, cu capela principală rămasă intactă şi cu Biblioteca Helikon princiară cu 86 mii de volume, printre care se găsesc şi nenumărate rarităţi, este al treilea castel după mărime din Ungaria.

O alta oprire o vom face la  Szigliget – staţiune de odihnă cu atmosferă unică a lacului Balaton, cu casele căţărate pe coasta dealurilor şi cu dumbrăvile ei verzi, şi-a păstrat caracterul familial până în prezent. Sunt ocrotite casele cu acoperiş de stuf – monumente de artă populară ale satului vechi. De la ruinele cetăţii Szigliget din secolul al XIII-lea, aruncat în aer în anul 1702, aflate pe muntele cetăţii înalt de 242 m, se deschide o panoramă splendidă.

Va propun o zi de liniste in Tihany. Peninsula Tihany de origine vulcanică, pătrunzând adânc în lac, locuită de aproape o mie de ani, bogată în rarităţi de plante şi de animale, lungă de 5 km şi lată de 3,5 km, poate fi recunoscută de departe după biserica ei cu două turnuri. Din această biserică abaţială benedictină, întemeiată în 1055, s-a păstrat până în zilele noastre doar cripta păstrând mormântul regelui Andrei I – una din cele mai preţioase vestigii arhitecturale maghiare – şi scrisoarea de întemeiere a abaţiei – primul nostru monument de limbă. Casele tradiţionale din satul vechi, construite în secolul al XVIII-lea, şi casa olarului (Aleea Pisky nr. 9), care pot fi văzute în Muzeul de Etnografie în Aer liber (str. Batthyány Lajos nr. 36), evocă viaţa de toate zilele a satului pescăresc de odinioară. Regiunea Tihany de Protecţia Mediului este din 1952 primul patrimoniu ocrotit al ţării, în care străbaterea drumului Lajos Lóczy poate fi o experienţă de neuitat. Valorile acestui ţinut constau în stâncile de bazalt roase de vânt, colonia de sihaştri scobită în roca vulcanică, micile peşteri în stânci ale călugărilor aduşi aici în secolul al XI-lea, migdalii de pe Muntele Csúcs şi câmpurile cu levănţică. Din locurile naturale de belvedere ale peninsulei: culmea Kiserdő, şi de la "Casa de aur", cel mai frumos con de gheizer al Câmpului gheizerelor, se deschide o privelişte de neuitat a Lacului Belső – îndrăgit de către pescari – şi a Lacului Külső – loc ocrotit pentru zecile de mii de păsări care îşi fac cuiburile aici. Din port – unul dintre cele mai frumoase ale lacului Balaton – circulă podul plutitor la Szántód situat la o distanţă de 1,5 kilometrii, pe malul drept al lacului. 

Si daca tot suntem aici vom vizita Topolka  aflata la numai 40 de km
 
Împrejurimile ei reprezintă unul din ţinuturile cele mai interesante ale ţării: oraşul aşezat în bazinul Tapolca este înconjurat de 14 munţi de origine bazaltică în formă de căciuli, acoperiţi cu podgorii. Atracţia sa constituie o raritate geologică, o plimbare cu barca în peştera Tavas (str. Kisfaludy nr. 3) lungă de 4 km oferă oaspeţilor impresii deosebite. În mijlocul oraşului, moara de apă, veche de 200 ani, de pe malul lacului Malom, cu o atmosferă aparte, funcţionează astăzi ca hotel. Biblioteca şi muzeul orăşenesc, cu o expoziţie de istoria şcolilor (Dâmbul Templom, nr. 8), sunt adăpostite în clădirea şcolii elementare – una din cele mai vechi de acest gen din Europa Centrală.

 Pentru ca suntem totusi in vacanta , hai sa ne relaxam macar o zi la Heviz
 
Situat la o distanţă de 6 kilometri de malul nordic al lacului Balaton, acest lac cu apă termală plină cu nuferi din Hévíz, cu efect curativ, având o suprafaţă de 47.500 m2 şi în crater cu o adâncime de 36 m, este al doilea lac ca mărime din lume. Apa care iese la suprafaţă cu un debit de 420 de litri pe secundă şi o temperatură de 36oC este bogată în substanţe radioactive, sulfuroase şi gazoase, are un flux specific, astfel baia în aer liber este agreabilă şi în timpul iernii în această vale cu o microclimă plăcută. Un factor deosebit reprezintă nămolul cu efect curativ din fundul lacului: este deosebit de eficace în tratamentul afecţiunilor aparatului locomotor, al bolilor reumatice, inflamatorii şi în artropatii. Lacul a cărui suprafaţă este acoperită cu nuferi indiene roşii este folosit pentru baie din 1795, şi are apă excelentă şi pentru cure de băut. În 1968 au luat fiinţă băile minerale acoperite (Aleea Dr. Schulhof Vilmos nr. 1) care sunt alimentate de apa lacului. Tratamentele balneare se fac sub supravegherea medicilor specialişti la Spitalul de Reumatologie şi Reabilitare, iar pentru efectuarea unei cure balneare se recomandă un examen medical prealabil.

Sümeg – Cetatea din Sümeg din secolul al XIV-lea, ridicată pe Muntele Cetăţii la o altitudine de 270 m, este una din cele mai întinse şi mai bine conservate din Ungaria. Muzeul ei găzduieşte o expoziţie de istoria cetăţii şi sunt instalate aici o cameră de tortură, un panoptic, iar în curte se desfăşoară jocurile de cetate, care amintesc de turnirurile cavalereşti. În acest centru spiritual catolic din secolul al XVIII-lea s-au construit clădiri bisericeşti de o frumuseţe deosebită: palatul episcopal (piaţa Szent István nr. 10) biserica franciscanilor – loc de pelerinaj (piaţa Szent István nr. 7), şi biserica parohială romano-catolică (str. Biró Márton), a căror pereţi sunt acoperite de frescele lui F.A. Maulbertsch.

Veszprém – "Oraşul reginelor" – aşa este numită localitatea de pe malul râlui Séd, care se mândreşte cu prima episcopie a ţării, deoarece episcopului de Veszprém aparţinea prerogativa încoronării reginelor. De-a lungul coamei stâncoase de 500 m lungime a muntelui cetăţii, elegante case civice crează o atmosferă istorică în cartierul cetăţii, unde în secolul al XI-XIII-lea s-a înălţat cetatea regală. Intrarea se face prin Hősök kapuja (Poarta Eroilor) în apropierea căreia se înalţă un turn , iar pe zidul bastionul îşi ocupă locul Panteonul din Veszprém.Oraşul păstrează comori de valoare unice ale istoriei ecleziastice maghiare: frescele cele mai mici în capela Gizella (str. Vár nr. 18) din perioada goticii timpurii, iniţial având două nivele, unde poate fi vizitată şi expoziţia de artă şi de istoria artei bisericeşti, ca şi sanctuarul şi cripta catedralei episcopale (str. Vár nr. 10-12) – basilica minor – construită încă din 1001 de către prima regină a Ungariei, Gizella, de origine bavareză. Relicva gotică Gizella, din secolul al XIV-lea, a fost oferit în dar de oraşul Passau. Capela Sfântul Gheorghe (str. Vár nr. 20) construită între secolele IX-X, probabil a fost prima biserică din Ungaria. Cu prilejul aniversării a 900 de ani de la moartea primului rege al Ungariei, naţiunea maghiară a ridicat un monument: statuia Sfântului Ştefan şi a reginei Gizella se înalţă spre valea Vár, pe bastionul-belvedere, de unde se deschide o încântătoare panoramă a podului peste râul Séd. Podul este o creaţie importantă a inginerilor maghiari realizată în 1938 şi este totodată simbolul oraşului. Parcul Botanic cu Animale Kálmán Kittenberger (str. Kálmán Kittenberger) este una dintre cele mai frumoase grădini zoologice din Ungaria.

Din Veszprem putem ajunge foarte usor in Budapesta (222 km) pentru ca vacanta noastra sa fie completa. Dupa atita alergatura in tinuturile Balatonului, aici ne vom relaxa la una din multele bai termale.

In drum ne vom opri sa vizitam Martonvásár , la aproximativ 35 km de Budapesta

Este un loc memorial Beethoven, unde gigantul compozitor a poposit chiar şi în două rânduri. Prietenia care îl lega de familia Brunszvik din Martonvásár, ca şi dragostea nutrită faţă de "iubita nemuritoare" l-au inspirat la crearea unor opere pe care le-a dăruit omenirii, cum sunt sonata Apassionata, sonata Lunii (Mondschein) şi ultima parte a simfoniei a IV-a. Memoria lui este evocată de notele muzicale aflate la Muzeul Beethoven din castelul Brunszvik, de pianul pe care a cântat, şi de comoara păstrată cu sfinţenie de familie: o şuviţă din părul lui. Parcul castelului este un arboret minunat, un parc englezesc întinzându-se pe 40 de hectare, cu un mic lac la mijloc. Pe insula la care se poate ajunge pe un romantic pod de lemn a fost construit o scenă în aer liber, loc al celebrelor concerte Beethoven din lunile iulie-august.

Pentru informatii despre excursiile in Ungaria folositi http://hungarytourism.ro/ , un site foarte bun din care am extras informatii despre frumoasele locuri din jurul Balatonului. 
 

 

Posted in Locuri pe care le-am vazut | Leave a comment